Inspiratie cu patru picioare. Dintotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu mâinile și asta pentru că nimic nu te împlinește mai mult decât să vezi cum ia formă un lucru zămislit din tine, din sufletul tău, chiar dacă asta nu te face neapărat artist. Și, mai mult, în ultima vreme, cu aceste două mâini dau o a doua viață obiectelor. Este forma mea de protest împotriva consumerismului și de contribuție la o lume mai sustenabilă.

Pentru un timp, obiectele au fost cele de mobilier. Mă fascinează lemnul, modul în care poate fi modelat, cum lucrează cu tine, cum te face să-l atingi...

Am ales scaunele și am avut ideea de a le recondiționa cu o poveste în minte, după care le-am făcut cadou.

Scaunul „Simplitate” a fost oferit unui om căruia să-i aducă aminte de bunicul său din Oltenia, să țină vie memoria simplității de la țară, a poveștilor...

Scaunul „Esență” a ajuns la o fată mică de statură, dar plină de farmec, pentru că esențele tari stau în sticluțe mici.

Scaunul „Dadaist” a plecat cu dedicație la o prietenă care este un adevărat colaj de bucurie.

Scaunul „Copilărie” a fost creat pentru fetița mea, îngerul meu păzitor.

Voi continua să fac asta atât timp cât mâinile mele vor vrea să creeze, indiferent de forma lor de expresie.